Traficul de Influenta

Traficul de influenta este o practica ilegala de a folosi influenta unui oficial guvernamental sau a unei persoane cu autoritate pentru a obtine favoruri sau un tratament preferential, de obicei in schimbul unei mite.

Evident ca, in unele state traficul de influenta are interpretarea de activitate de lobby, insa in Romania o astfel de practica este asimilata infractiunii de trafic de influenta.

Traficul de influenta este o fapta penala ce face parte din categoria infractiunilor de coruptie, din aceeasi catergorie facand parte si cumpararea de influenta, darea si luarea de mita, etc.

Aceasta infractiune se raporteaza la: “pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.”

Pentru inceput, importanta de retinut este diferenta dintre cele 2 sintagme: ”are influenta” si “lasa sa se creada ca are influenta”.

In prima varianta “are influenta” se face referire la acea persoana care detine in mod real increderea unui functionar public ori similar acestuia, astfel incat s ail poata convinge sau determina sa faca sau sa nu faca o actiune, conduita sau sa aiba o anumita atitudine. Asadar, vorbim de o influenta reala cu persoane existente care au o influenta efectiva si exista o legatura concreta si reala.

In cea de-a doua varianta “lasa sa se creada ca are influenta” se refera la o persoana care se lauda ca ar avea o influenta supra unui functionar public astfel ca l-ar putea determina sau influenta in vreun mod sa faca sau sa aiba o anumita atitudine ori conduit pentru a se obtine cee ace un comparator de influenta urmareste ca scop. Deci practic, traficul de influenta imaginar se refera la ceea ce se lasa sa se creada, cu conditia ca o astfel de abordare sa devina credibila si nu aparent absurda sau irealizabila.

In practica, se apreciaza ca nu are nicio relevanta daca se precizeaza numele unui functionar public asupra caruia s-ar determina influenta, suficient fiind numai determinarea unei calitati a functionarului.

In cazurile de tipicitate ale acestei infractiuni, varianta 1 - pretinderea banilor sau foloaselor necuvenite devine suficienta, iar varianta 2 - primirea banilor sau foloaselor necuvenite fiind necesara dupa oferta sau promisiune sau acceptarea promisiunii sau a darurilor de catre traficantul de influenta.

Nu are nicio relevanta daca acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmata si de prestarea acestora, precum nici daca interventia s-a produs sau nu. In practica, se observa ca astfel de infractiuni se pot dovedi prin denunturi, martori directi/indirecti, inregistrari ambientale audio sau video si chiar prin convorbiri telefonice.

Pentru a facilita sesizarea organelor de urmarire penala cu referire la savarsirea unor infractiuni de coruptie, legea restituie cumparatorului de influenta aceste bunuri cu conditia sa fi denuntat fapta sa inainte ca aceasta sa fi fost sesizata anterior printr-un alt mod.

In orice caz, banii, valorile si bunurile se confisca de la persoana care le detine iar daca acestea nu se mai gasesc, se va proceda la confiscare prin echivalent (sume in bani).

De exemplificat ca prin Decizia CCR nr 489/2016 exista infractiunea de trafic de influenta atunci cand prin expresia “alte foloase” se intelege un avantaj patrimonial (bunuri, comisioane, imprumuturi, premii amanarea platii unei datorii, folosinta gratuita a unei locuinte, promovare in serviciu) dar si nepatrimonial (spre ex. acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altei distinctii onorifice), toate acestea nefiind legal datorate adica foloase necuvenite, deci cu un caracter de plata sau cu scopul de a rasplati.

Participatia penala este posibila in formele de coautorat, instigare si complicitate.

Intre fapta comisa si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate care rezulta din materialitatea faptei.