Conflictul de interese, astfel cum este incriminat in art. 301 NCP, isi regaseste corespondent in infractiunea cu aceeasi denumire marginala prevazuta la art. 253 ind 1 CP din 1969.
Continutul normativ al infractiunii din Noul Cod penal este aproape identic cu cel din reglementarea anterioara, sens in care incriminarea faptei presupune existenta unui interes de natura patrimoniala din partea unui functionar public care influenteaza acestuia impartialitatea in indeplinirea atributiilor conferite de legi si regulamente.
Prin urmare, activitatea de serviciu a unui functionar public (cu titlu de exemplu: primar, prefect, etc) ce consta in indeplinirea unui act sau de participare la luarea unei decizii colective este lipsita de orice obiectivitate tocmai datorita interesului de natura patrimoniala, un astfel de interes afectand in mod negativ relatiile de serviciu normal desfasurate in regim licit.
Conflictul de interese prevazut de art. 301 NCP este incriminat in Partea speciala - Editia a III-a, revazuta si adaugita ca fiind infractiunea de folosire a functiei pentru favorizarea unei persoane.
Cu referire la incriminarea acestei fapte, Inalta Curte de Casatie si Justitie a evidentiat ferm faptul ca aceasta “a fost generată de apariţia unor noi forme de relaţii între sectorul public şi sectoarele comerciale care dau naştere unor parteneriate publice, existând un potenţial de creştere de forme noi de conflict de interese care implică interesele personale şi obligaţiile publice (s.n. – A.L.) ale persoanei care exercită o funcţie publică. [...] Deşi conflictul de interese nu înseamnă ipso facto corupţie, totuşi apariţia unor conflicte între interesele personale şi obligaţiile publice ale funcţionarilor publici, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la corupţie. Incriminarea faptei presupune nu numai simpla interzicere a intereselor de natură privată ale funcţionarului public, ci şi formarea corectitudinii deciziilor administrative, pentru ca un conflict de interese nesoluţionat să nu conducă la un abuz în serviciu. Prin definiţie şi conţinut, infracţiunea de conflict de interese a preluat din elementele constitutive ale infracţiunilor de corupţie, în proximitatea cărora a fost poziţionată.”
Prin conflict de interese se interpreteaza situatia in care persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei Romaniei si altor acte normative (art. 70 din Legea nr. 161/2003). Ori astfel de interese ilicite avute in vedere se pot desfasura de catre functionarul public in general prin interpusi, astfel ca fapta este incriminata, daca se poate proba legatura dintre faptuitor si interpusi si pana la complicele sau.
Prin dispozitiile art. 301 din Noul Cod penal ce releva infractiunea de conflict de interese „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale* ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură...” , intelegem materialitatea si tipicitatea acestei infractiuni.
In jurisprudenta romana se retine ca, trebuie avut in vedere impartialitatea si independenta acelor persoane care exercita functii publice si care ar putea fi, in anumite imprejurari, influentate de calitatea unor persoane cu care institutia publica ar incheia acte. Din aceste considerente, persoanele care exercita astfel de functii au cu certitudine si anumite interdictii, deci fiind restrictionate prin lege.
Astfel de persoane fiind asumate inca din momentul la care candideaza pentru o functie publica, ori in considerentele ca odata cu acceptarea unei astfel de functii, persoana care preia o astfel de functie, va prelua atat drepturile conferite, cat si obligaţiile impuse prin lege, se admite si ca, interdictiile, restrictiile sau privatiunile se subscriu in mod obligatoriu, in considerarea asumarii functiei publice.
Obiectul juridic principal il reprezinta relatiile sociale privind integritatea conduitei functionarului public in exercitarea atributiunilor de serviciu, situatie ce presupune abtinerea (cenzurarea) acestuia de la luarea unor decizii de natura sa-i confere, direct sau indirect ori unei terte persoane, un avantaj material (valorificare efectiva).
Din aceasta perspectiva este exclusa favorizarea rudelor, afinilor in grad prohibit sau persoanelor care s-au aflat in relatii de munca in ultimii 5 ani, sau din partea carora a beneficiat ori beneficiaza de foloase de orice natura, apreciind ca in aceeasi categorie se subscriu si concubinii.
Infractiunea nu are neaparat un obiect material, fapta incriminata se refera strict la conduita acelui functionar public care in exercitarea unor atributii de serviciu, eventualele bunuri (bani sau foloase necuvenite, bunuri ce pot fi valorificate), se obtin ca drept de folos patrimonial injust sau ilicit, reprezentand astfel produsul infractiunii.
Sunt nenumarate modalitati de comitere a infractiunii care ar permite existenta unui obiect material, prin care se influenteaza obtinerea de catre persoanele prevazute de lege a foloaselor patrimoniale.
Subiectul activ al infractiunii este calificat prin calitatea de functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 C.pen. Participatia penala este posibila sub toate formele: coautorat, instigare si complicitate. Existenta unui coautorat presupune insa calitatea speciala de functionar public pentru fiecare participant, precum si situatia premisa ca subiectii activi sa aiba competenta sau aptiitudinea de indeplinire a actului respective ori de luare a unei decizii care atrage foloase patrimoniale, astfel de exemple fiind: primarul unei comune, contabilul unui ocol silvic, serviciu public in cadrul unei primarii, etc.
Infractiunea se retine ca fiind savarsita cu forma de vinovatie ceruta de lege, atat cu intentie directa, cat si cu intentie eventuala, fiind suficient ca functionarul sa stie ca indeplineste un act care favorizeaza sau aduce un folos patrimonial persoanelor enumerate de lege. Asadar, un functionar public poate fi tras la raspundere penala doar daca dintre persoanele enumerate prin lege, in cazul acestui tip de infractiune, ar fi persoane precum sotia lui/sotul ei ori o ruda de cel mult gradul al doilea va beneficia de decizia la care el/ea iau parte sau chiar asimilarea concubinilor.
In fine, consecinta unui drept nelegal prin prisma unei obligatii determinate de natura pozitiei sale la serviciu, declanseaza conflictul de interese doar daca functionarul public a fost autor sau participant intr-o alta infractiune, mai exact un act care este in afara obligatiilor legale. In functie de data comiterii faptei penale, trebuie avuta in vedere si calcularea termenului de prescriptie a raspunderii penale care curge de la data savarsirii infractiunii, sens in care se evalueaza aplicarea legii penale mai favorabile in mod global, ori in acest sens ne raportam la Deciziile CCR nr. 297/2018 și respectiv 358/2022 in cazul in care se poate beneficia de incetarea procesului penal.
Curtea Constituţională, prin Dec. nr. 603/2015, a constatat că sintagma “ori în cadrul oricărei persoane juridice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) C. pen., cu raportare la art. 301 C. pen., este neconstituţională.
*Curtea Constituţională, prin Dec. nr. 603/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015), a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul art. 301 alin. (1) C. pen. este neconstituţională. A se vedea și V. Mirișan,” Conflictul de interese. Infracțiune de rezultat sau infracțiune de pericol? Aspecte de neconstituționalitate”, revista „Universul Juridic” nr. 1/2016, ultima accesare la 15 iulie 2016.
Legea nr. 161/2003, cu modificări și completări ulterioare, reglementează în titlul IV, conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor ce pot interveni în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice.
Comments